duminică, 24 februarie 2008

Zburatorul...

Unii oameni au prieteni imaginari, altii evadeaza in vise.. I, myself, on the other hand, am o viata imaginara perfecta, in care ma retrag ori de cate ori cea reala nu ma satisface spiritual.. sanatos nu e, va spun, insa e cu siguranta antidepresiv. Locuiesc la o mansarda spatioasa impreuna cu iubitul meu, un pictor cu accent vulgar de frantuzesc, par negru pana sub ureche, zburlit de atata sexualitate artistica, ochi verzi, imbracat cu o camasa descheiata si niste pantaloni patati de acrilice. Ma intind in hamac, dezbracata de orice inhibitii sau haine, iar el ma picteaza.. continua sa ma dezbrace din privire, cu toate ca nu stiu ce ar mai putea da jos de pe mine.. cand termina, ma ia in brate si ma tranteste pe covorul pe care l-a pictat frumos cainele nostru dupa ce si-a bagat labutele in acuarele, si ma ia.. atat de pasional, de fierbinte, de extatic.. atat de artistica si transcedentala e patrunderea aceea, organica si spirituala in acelasi timp.. cu el imi insel eu prietenul.. cu el, caruia nu i-am dat un nume, pentru ca ceva atat de frumos nu poate avea un nume care sa-l materializeze.. am cunoscut candva un barbat in carne si oase, ce ii semana.. acelasi par zburlit, aceiasi ochi verzi si trup de inger si demon.. ma dorea, il doream mai mult decat orice.. dar nu am avut curajul.. stiam ca daca as fi facut acel pas, viata mea s-ar fi schimbat.. nu m-ar mai fi multumit nimic, nici prietenul meu care ar face orice pentru mine si pe care il insel cu atata nerusinare cu EL, nici soarele de afara, nici cizmele Mark Jacobs.. as fi fost pierduta si dezintegrata printre asternuturi si iluzii.. cand te viziteaza Zburatorul, uneori e mai sanatos sa iti vezi de cei care merg in 2 picioare... sau ... nu?


Niciun comentariu: