Compromisuri...

Partener de viata.. doesn`t that sound scary?! Iubirea e frumoasa.. la inceputul fiecarei relatii ai impresia ca aceasta va dura o viata.. iti doresti sa faci totul cu persoana respectiva, sa imparti cu el fiecare caramica si fiecare clipa din viata ta.. o data cu trecerea timpului, ajungi sa-i descoperi defectele, sa-i cunosti fiecare particica din trup si din suflet (aici e mult spus fiecare) si sa nu te mai surprinda cu nimic.. am o relatie de 2 ani de zile.. il iubesc pe prietenul meu, dar atunci cum se face ca sunt zile in care am fantezii cu toti barbatii din metrou? De ce sunt zile in care nu mai stiu unde sa fug si zile in care fara el nu sunt completa? Nimeni nu spune ca e usor sa ai o relatie si sa o faci sa mearga.. nu am fost obisnuita cu asa ceva, am fost mereu fata independenta, nonconformista, poate chiar usor "promiscua"la modul ca I wouldn't have said no for a good one night stand, fara sa-mi fac un obicei din asta, de altfel. Cred ca problemele incep sa apara in momentul in care incepi sa-i impui celuilalt limite egoiste, care nu te avantajeaza decat pe tine.. restrictii, reguli.. those never were words in my vocabulary.. e adevarat, in iubire uneori trebuie sa faci compromisuri, dar cand stii ca sunt prea multe? Cand incepi sa te lepezi de tine? Cand e prea mult? Un om ar trebui sa te iubeasca pentru ceea ce esti, cand incearca sa te schimbe mai mult decat e necesar, ce faci? Ce faci cand tii atat de mult la o relatie, dar vrei sa-ti pastrezi integritatea spirituala? Cand e prea mult?